Iubim, sfătuim, educămCarte pentru părinții care își iubesc copiii
Descriere
Despre educația copiilor s-a mai scris. Mult. Dar ceea ce Părintele Andrei Tkacev împărtășește părinților prin această carte este cu mult mai mult decât o altă însumare de teorii și principii.
Este o carte dureroasă pentru că ne pune fără menajamente în fața multelor, adâncilor probleme cărora noi, părinții generațiilor de astăzi nu le întrezărim soluție.
Și este o carte vie, pentru că viu este Adevărul întru care ni i-am dori formați pe copiii noștri, în ciuda ideologiilor și a influențelor nocive de tot felul, care îi asaltează încă din cea mai fragedă pruncie.
Iubim. Sfătuim. Educăm.
Dar deși iubim sincer, aflăm cu surprindere că avem adeseori tendința să îi idolatrizăm.
Iar ei nu sunt zei! Sunt un dar. Și pentru acest dar, Dumnezeu ne va cere socoteală.
Ignorăm faptul că tot ceea ce este ascuns în noi se va manifesta în ei și de aceea avem mare nevoie de sfat. Pentru a înțelege că a educa trup, suflet și minte deopotrivă este cea mai înaltă chemare a misiunii de părinte.
Viitorul apropiat este în mâinile tinerilor. La fel ca și viitorul Bisericii.
Să luăm așadar aminte la tot ceea ce facem pentru modelarea lor, pentru ca acest viitor să nu le fie unul sumbru.
Recenzii
Arabela Popa
Copiii au felul lor minunat de a ne cere, constant, să fim oameni. Ne mângâie cu privirea lor curată, ne cheamă jucăuș și insistent să îi vedem, să îi auzim, să îi învățăm să descopere tainele lumii lui Dumnezeu. Dacă însă refuzăm, uităm, fugim și ne ascundem după aparente urgențe și nevoi, ne biciuiesc părerea de sine cu alegeri revoltătoare și cuvinte aspre în furtunile adolescenței. Ni se pare, adesea, că generația de acum este mai dificilă decât celelalte și, în parte, este adevărat. Copiii nu au fost niciodată mai vânați decât acum, mai expuși, mai răniți, mai puțin doriți. De societate și de ai lor. Pare să fie tot mai greu, în zilele noastre, să găsim și să urmăm drumul spre Acasă. Cu atât mai mult, să îl luminăm și pentru ei.
Cartea aceasta nu este un set de soluții sau de rețete. E mai degrabă un strigăt. Un strigăt care își caută ecou în inima și conștiința noastră. Adăugând, în subtitlu, mențiunea că este o „carte pentru părinții care își iubesc copiii”, autorul, Părintele Andrei Tkacev, se adresează deopotrivă mamelor, taților, dascălilor și preoților. Cu alte cuvinte, tuturor celor care poartă crucea sprijinirii celor foarte tineri pe calea vieții.
„Să ne rugăm și să ne gândim!”, ne propune părintele în prefață. Temele de gândire sunt cele care ne solicită atenția zi de zi în relația cu tinerii noștri. Ele acoperă educația, postul, rugăciunea, rolul școlii, importanța dar și limitele moralei, jocurile și accesul la informație, capcanele tehnologiei, întâlnirea cu boala, raportarea la viitor. Sunt atinse, de asemenea, subiecte dificile precum efectele greșelilor părinților în viața copiilor sau idolatrizarea acestora.
O carte bogată în înțelesuri, incisivă, incomodă, trezvitoare.
O vom deschide dacă avem în jurul nostru copii sau tineri care ne bucură și… ne dor. O vom deschide dacă îi iubim. Făcându-ne timp, în vâltoarea prezentului, să ne aducem aminte că pragul Raiului nu îl putem trece decât împreună.
Magdalena Lazanu
Multe cărți s-au scris și multe conferințe s-au grăit despre educația copiilor. Astăzi, în timpurile de acum, se vorbește tot mai mult despre conceptul de parenting și pare-se că mai mult ca niciodată lipsește educația de la copii, de la tineri, de la adulți și chiar vârstnici. Nu mai știm să prețuim înțelepciunea și vârsta celui de lângă noi, nu mai știm să sărutăm mâna maicii, tătucului sau bunicii noastre, nu mai știm să prețuim valorile străvechi ale creștinătății și ale neamului nostru românesc. Astăzi când granițele interstatale au fost aproape nimicite, granițele sănătoase în relațiile interumane au fost spulberate. Nu mai avem limită în a ne manifesta nebunia egocentrismului în care înotăm și pe care o sorbim cu fiecare nouă zi. Când oare ne vom trezi din somnul morții sufletești în care ne-am cufundat? Când vom încerca cu toții să cârmuim barca în care ne-am îmbarcat? Fiecare marinar e important atunci când vasul se scufundă, iar al nostru vas ia tot mai mult apă la bord...
Am tinde să credem că această boală este specifică numai societății românești de acum, dar despre această pandemie morală ne povestește franc și părintele Andrei Tkacev în această carte. România și Rusia, două țări prin tradiție ortodoxe, ambele corupte de degradarea morală a oamenilor. Acest lucru arată că boala păcatului a corupt întreaga umanitate, întreaga societate umană.
Cu ale sale cuvinte directe, expunând realități crunte, autorul nostru nu se sfiește să numească vinovații pentru această boală. Numind însăși miezul problemei, părintele Andrei Tkacev incriminează nu atât lipsa de moralitate a tinerei generații, cât și comportamentele nocive ale părinților care au dat naștere la acești copii, care astăzi sunt acuzați de indisciplină și neobrăzare. Ne întrebăm cu toții a cui este vina văzând copiii și tinerii din ziua de azi, ne înfiorăm asistând la accesele lor de rebeliune și ne întrebăm care ne va fi soarta ca și popor dacă continuăm în același ritm. Căutam vinovații în curtea altuia - am putea onest spune. Iar vinovații sunt chiar în curtea noastră, în camera noastră, suntem chiar noi. Fiecare dintre noi. Iar acest lucru este magistral și incisiv prezentat de către autorul nostru rus îndrăgit tocmai pentru franchețea sa.
Părintele Andrei Tkacev încearcă să ne amintească despre însemnătatea întoarcerii la vechile obiceiuri creștine sănătoase, precum binecuvântarea copiilor. Dar, totodată, el încearcă să ne reorienteze pornirile impulsive și ne arată cum abordarea actuală față de tineret nu este sănătoasă. Îmbinând abordarea străveche cu cea contemporană, într-o simbioză atemporală menită să ia divinul din fiecare parte. Părintele, prin această carte, ne pune înainte un sprijin în lupta contra decăderii morale a noastre ca și societate europeană.
Avem nădejdea că aceia care o vor citi, vor încerca să facă măcar puțin pentru ca lucrurile să meargă în spre mai bine. Fie că avem sau nu copii, toți sunt copiii noștri, ai neamului nostru creștinesc, fiecare suflet contează și pentru fiecare suflet trebuie luptat. Trebuie să ne deșteptăm noi din somnul păcatului și să trezim cu noi și alte suflete. Dacă dorim să facem o revoluție morală trebuie să începem prin a salva tinerii din brațele morții trupești și sufletești. Nu criticarea și pedepsirea lor arbitrară este soluția, ci iubirea lor cu adevărat, fără răsfățuri sau osândiri.
