Cântările Sfântului Simeon, cea mai înaltă şi cea mai personală scriere a sa, adună laolaltă trăirile sale mistice, în care l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu faţă către faţă. Din ele reiese convingerea sa nu doar în posibilitatea, ci şi în necesitatea cunoaşterii Dumnezeirii. Sfântul Simeon este susţinătorul unei vieţi adâncite în Tainele Bisericii, viaţă
care l-a dus la propriile sale experieri ale lui Dumnezeu. Traducătorul acestei ediţii, schimonahul Isaac Dascălul, a fost unul dintre cei mai mari dascăli de limbă greacă şi slavonă din Mănăstirea Neamţ, în secolul al XIX-lea, în timpul stăreţiei Cuviosului Paisie (Velicikovski). El a dat naştere la Neamţ unei adevărate şcoli de greacă, limba în care s'au scris cele mai multe lucrări ale Sfinţilor Părinţi, numărându-se printre cei dintâi dascăli de „elinie" de acolo, alături de Arhimandritul Macarie, Ieromonahul Ilarion, Ierodiaconul Grigorie Dascălul (viitorul Mitropolit al Munteniei, canonizat în 2005), Monahul Gherontie şi alţii.
Textul este prima editare a traducerii Cântărilor (Imnelor) Sfântului Simeon Noul Teolog, realizată de Isaac Dascălul între anii 1802-1803 şi rămasă până acum în manuscris. Traducerea aceasta s-a făcut după ediţia publicată la Veneţia în anul 1790, alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (îngrijitorul ediţiei fiind Sfântul Nicodim Aghioritul).
Această primă traducere românească a Imnelor se remarcă printr-o deosebită frumuseţe şi inventivitate lexicală, redând cu multă fidelitate originalul grecesc ce pune mari probleme de echivalare pentru traducătorul în limbile moderne. Transcrierea textului chirilic s-a făcut fără nici un fel de modificări sau aduceri la zi a limbii folosite în epocă, tocmai spre a da cititorului o imagine nedistorsionată a limbajului bisericesc ce se conturase deja, devenind un fel de normă şi marcă a traducerilor nemţene.