Capete

Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei

Continuând colecţia dedicată Sfântului Nicolae Velimirovici, cartea pe care o țineți acum în mână a fost alcătuită pe baza unei duble intenții. Anume, aceea de a așeza între aceleași două coperte un grup de texte care să mărturisească despre viața sfântului Sârb, pe de o parte, și despre esența gândirii sale theologice, pe de alta. Cea dintâi categorie de scrieri zugrăvește, din unghiuri de vedere diferite (aparținând, de asemenea, altor figuri de înaltă - și vie - trăire ortodoxă), înflorirea harică a unui destin ce și-a urmat neșovăielnic vocația Dumnezeiască de călăuză a unui popor - și a unei omeniri întregi - aflat într-o tot mai cruntă înstrăinare de propriile Rosturi. Băiețandrul ce părea prea pirpiriu spre a fi primit la școală, tânărul care, vindecat de o gravă boală, își dedică viața trăirii monahale pentru Hristos și pentru aproapele, cărturarul genial, ce a ajuns să dețină, la sfârșitul vieții, nu mai puțin de cinci doctorate, oratorul și misionarul sclipitor, prizonierul de la Dachau ce nu a renunțat nici măcar pentru o clipă la statura sa Creștină - acestea toate sânt ipostaze ale celui numit Noul Sfânt Savva, cel mai mare sfânt al neamului Sârbesc.

Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley," în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe.