Omenia şi frumuseţea cea dintâi

George Racoveanu

Apărută iniţial ca o comunicare adresată Congresului Internaţional de Studii al Societăţii Academice Române, ţinut la Veneţia în 1961, „Omenia şi frumuseţea cea dintâi” analizează o trăsătură a poporului român din perspectivă theologică şi etnografică. Sântem purtaţi astfel într-o Scară sui-generis ce urcă de la „iubirea de oaspeţi” şi „iubirea de străini,” prin „viaţa în Hristos,” „omenie şi (non)violenţă,” „rănile păcatelor şi frumuseţea cea dintâi” către „omenie şi sfinţenie” - căci „omenia este rezultatul trăirii Româneşti a adevărului Evangheliei.”

George Racoveanu, scriitor, publicist şi theolog ortodox născut chiar la început de veac XX, în 1900; absolveşte, în perioada interbelică, Facultatea de Theologie şi apoi cea de Filosofie la Bucureşti, devenind mai apoi redactor la „Cuvântul” lui Nae Ionescu şi cofondator împreună cu acesta al revistei theologice „Predania.” După 1944, continuă în exil o susţinută activitate publicistică, curmată doar de moartea sa din 1 Mai 1967.