Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

Sfântul Ioann Damaskin

„Descoperirea cu amăruntul a pravoslavnicii credinţe”, socotită pe drept scrierea de căpătâi a Sfântului, se constituie în cea mai concisă Dogmatică orthodoxă – adevărat şi atotcuprinzător dreptar al credinţei, rămas până în ziua de astăzi o lucrare de referinţă pentru toţi iubitorii de Hristos. Acest bogat izvor de înţelepciune patristică caută să înfăţişeze în chip sistematic învăţătura creştină dreptslăvitoare, întemeindu-se pe Scripturi şi dovezi de-Dumnezeu-însuflate. Cele patru „cărţi” în care este împărţită lucrarea desluşesc, pe rând, cele privitoare la Dumnezeire, cele pentru Zidirea cea nevăzută şi cea văzută a lui Dumnezeu, cele legate de felurite rătăciri şi erezii ale vremii, cât şi despre tainele vieţii veşnice şi viitoare. Ediţia de faţă este cea dintâi retipărire, cu litere latine, a primei traduceri româneşti a Dogmaticii Sfântului Ioan. Traducătorii, vestiţii dascăli paisieni Gherontie şi Grigorie (viitorul Mitropolit al Ţării Româneşti, de curând proslăvit între sfinţi), au adăugat la sfârşitul cărţii substanţiale note la text, dovedind o uimitoare erudiţie theologică. Ediţia noastră nu îşi propune să înlocuiască celelalte traduceri româneşti, ci doar să pună la dispoziţia cititorilor şi cercetătorilor interesaţi de literatura theologică românească veche un alt text paisian, de o altă factură decât textele filocalice, text ce a pus la grea încercare iscusinţa traducătorilor. Lăsăm cititorilor plăcerea de a descoperi rezultatele osârdiei dascălilor nemţeni.

Unul dintre cei mai mari şi însemnaţi sfinţi din întâia mie de ani a creştinătăţii, Sfântul Ioan Damaskin (†5 Decemvrie, 789) a rămas în cugetul Bisericii îndeosebi pentru râvna cu care a apărat cinstirea dreptslăvitoare a icoanelor înaintea prigonitorilor acelui veac. Luminat şi înţelept cărturar, şcolit la vestita şcoală a Damaskului Siriei, şi-a uimit dascălii cu marea sa sporire în cele ale muzicii, astronomiei, dreptului, algebrei, matematicii şi, mai ales, theologiei. Retras întru liniştire la Mănăstirea Sfântului Savva din Ierusalim, unde s-a şi săvârşit, Sfântul Ioan a dat naştere unei uriaşe opere theologice, ce cuprinde tâlcuiri, cântări şi scrieri apologetice, precum „Octoihul”, „Împotriva celor ce defaimă sfintele icoane” sau cartea de faţă, care i-au câştigat supranumele de Hrisorróas („râu purtător de aur”).