Nu te du la uşi străine! „Fântâna străină este cu adevărat strâmtă.” Mai bine este să-ţi uşurezi nevoile încetul cu încetul, cu gânduri chibzuite, decât să scapi de ele dintr-o dată cu bani străini, iar mai pe urmă să-ţi pierzi toată averea. Dacă ai cu ce plăti, de ce nu cauţi să scapi de greutăţile de-acum cu banii aceştia? Iar dacă nu poţi plăti, atunci vindeci un rău cu alt rău. Nu primi să fii asaltat de creditor! Nu suferi să fii căutat şi urmărit ca un vânat! Început al minciunii este împrumutul, pricina de nemulţumire, de nerecunoştinţă şi de jurământ fals. Altele sunt cuvintele celui care cere împrumut, şi altele sunt când i se cere împrumutul înapoi. „Dacă nu l-aş fi întâlnit atunci, îşi spune datornicul, poate că aş fi găsit alte mijloace să scap de strâmtorare. Nu mi-ai pus tu banii în mână fără voia mea? Aramă avea aurul tău, iar monedele erau false !”

Dacă cel ce te împrumută îţi este prieten, caută să nu-i pierzi prietenia! Dacă ţi-e duşman, caută să nu cazi în mâinile duşmanului! Te împodobeşti pentru puţină vreme cu lucruri străine, dar mai târziu vei pierde şi averea pe care o ai de la părinţi. Eşti sărac acum, dar eşti liber! După ce te-ai împrumutat, nu numai că nu vei fi bogat, dar îţi vei pierde şi libertatea. Cel ce s-a împrumutat este rob celui ce l-a împrumutat; este rob mercenar, care face o slujbă ce i se impune. Câinii se îmblânzesc când primesc hrană; cel ce dă cu împrumut se înfurie şi mai mult când primeşte; nu încetează a lătra, ci cere tot mai mult. Dacă te juri, nu te crede; îţi scotoceşte toată casa şi-ţi neguţătoreşte poliţele. Dacă ieşi din casă, te trage la el şi te târăşte; dacă te ascunzi înăuntru, stă în faţa casei tale şi-ţi bate la uşă. Te face de ruşine în faţa soţiei, te insultă în faţa prietenilor, te ia de gât în piaţă; rea întâlnire în timp de sărbătoare; îţi face traiul netrai.

Dar poate că îmi spui:

– Eram la mare strâmtorare şi nu aveam de unde face rost de bani.

– Care ţi-e folosul că ai amânat cu o zi strâmtorarea ta? Că va veni peste tine iarăşi „sărăcia ca un bun alergător”, şi strâmtorarea va fi aceeaşi, ba şi cu adaos. Că împrumutul nu-i scăpare deplină de sărăcie, ci o mică amânare a greutăţilor pe care le ai. Să suferim astăzi greutăţile lipsei! Să nu le amânăm pe mâine, împrumutându-ne! Dacă nu te-ai împrumutat, eşti la fel de sărac şi astăzi, şi-n zilele următoare; dar dacă te-ai împrumutat, vei suferi şi mai cumplit, pentru că dobânzile îţi măresc sărăcia. Acum, nimeni nu te învinuieşte că eşti sărac, că răul acesta este fără voia ta; dar dacă ajungi să plăteşti dobânzi, toţi te vor mustra pentru nesocotinţa ta.

Să nu adăugăm, dar, din nesocotinţa noastră, un rău făcut cu voia noastră, pe lângă relele care vin peste noi fără voia noastră. Nebunie copilărească este să nu ne mărginim la cele ce avem, ci, întemeiaţi pe nădejdi nesigure, să ne expunem la o pagubă reală şi de neînlăturat. Da, de pe acum te gândeşti cu ce vei plăti datoria. Din banii pe care-i împrumuţi? Dar nu-ţi ajung să-ţi acoperi nevoile şi să plăteşti şi datoria. Dacă pui însă la socoteală şi dobânzile, de unde se vor înmulţi atât de mult banii, încât să-ţi uşureze şi nevoile, şi să-ţi acopere şi capitalul, iar, în afară de asta, să mai nască şi dobânzi? Îmi spui, poate, că nu vei da împrumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci, de unde? Să aşteptăm deci nădejdile acelea şi să nu ne repezim ca peştii la momeală. După cum aceia o dată cu hrană înghit şi undiţa, tot aşa şi noi, o dată cu banii împrumutaţi, suntem străpunşi şi de dobânzi. Sărăcia nu aduce ruşine. Pentru ce să ne adăugăm şi ocara adusă de datorii? Nimeni nu vindecă o rană cu altă rană, nici nu se vindecă răul cu rău, nici nu se alungă sărăcia cu dobânzi. Eşti bogat? Nu te împrumuta! Eşti sărac? Nu te împrumuta! Dacă eşti bogat, n-ai nevoie să te împrumuţi, iar, dacă n-ai nimic, nu vei avea cu ce să-ţi plăteşti împrumutul. Nu-ţi da viaţa ta pe mâna gândurilor ce ţi le vei face mai târziu, ca să nu fericeşti zilele când nu plăteai dobânzi.

 

Fragment din Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV