Ce spui, omule? Nu vrei să ceri bani când scapi pe cineva dintr-o primejdie mai mare, dar eşti atât de neomenos când e vorba de o primejdie mai mică! Nu vezi câtă pedeapsă stă deasupra cametei? Nu auzi că şi în Vechiul Testament este oprită camătă? Dar care e scuza celor mai mulţi cămătari? – Dacă iau dobânzi pentru banii împrumutaţi, o fac pentru ca să ajut pe cel sărac, mi se spune. – Nu păcătui, omule! Dumnezeu nu vrea astfel de jertfă. Nu înşela legea lui Dumnezeu. Mai bine să nu-i dai săracului deloc, decît să-i dai dintr-un astfel de câştig. Din pricina dobînzilor nedrepte faci să fie nelegiuiţi chiar banii adunaţi prin muncă dreaptă şi cinstită. Este la fel ca şi cum ai forţa un pântece bun să nască scorpii. Dar pentru ce vorbesc eu de legea lui Dumnezeu? Nu numiţi chiar voi înşivă o murdărie datul banilor cu împrumut? Dacă voi, care câştigaţi de pe urma împrumutului, îl osândiţi aşa, gândiţi-vă ce osândă va rosti Dumnezeu asupra voastră!

Dacă vrei să vezi ce spun şi legile civile despre datul banilor cu împrumut, află că ele socotesc fapta aceasta cea mai mare ruşine. Legile civile nu îngăduie oamenilor cu mari dregătorii, celor care fac parte din marele sfat, numit senat, să se facă de ruşine cu astfel de câştiguri; legea le interzice nişte câştiguri ca acestea. Nu se cuvine, oare, să ne cutremurăm când nu dăm atâta preţuire vieţuirii cereşti câtă preţuire dau legiuitorii romani senatului, când socotim de mai puţin preţ cerul decât pămîntul, când nu ne ruşinăm de o faptă atît de necugetată? Căci ce poate fi, oare, mai necugetat decît a te sili să semeni fără să ai pămînt, ploaie şi plug? De aceea cei ce au născocit această plugărie rea seceră neghină care se aruncă în foc. Nu sunt, oare, o mulţime de neguţătorii drepte şi cinstite: lucrarea pământului, creşterea oilor, a vitelor, a păsărilor, munca cu braţele, chivernisirea averilor? Pentru ce, dar, te porţi ca un nebun şi ca un om fără de minte, cultivând zadarnic spini? Vrei să-mi spui că vin peste rodurile pămîntului o mulţime de nenorociri: grindina, tăciunele, ploaia prea multă? Dar nu atâtea cîte vin peste banii daţi cu împrumut. Oricât de multe ar fi nenorocirile acestea, paguba nu atinge decât venitul pămîntului. Capitalul – adică pământul – rămâne întreg. Dincolo, însă, adeseori mulţi dintre cei care dau bani cu împrumut au pierdut nu numai dobânzile, ci şi capitalul. Iar înainte de pagubă sunt şi necontenit trişti. Niciodată nu se bucură de averile lui cel care dă bani cu dobândă, nici nu se veseleşte de ele, ci când primeşte dobînda nu se bucură că are un venit, ci se întristează că dobînzile nu depăşesc capitalul. Şi înainte ca această odraslă rea, dobânda, să se nască desăvârşit, cămătarul o sileşte să nască şi ea, prefăcînd dobânzile în capital. Şi forţează pe aceşti pui de viperă nevârstnici, să nască şi ei înainte de vreme. Aşa sînt dobânzile; mistuie şi sfâşie sufletele nenorociţilor cămătari mai mult decît viperele. Aceasta este legătura nedreptăţii! Acestea sunt legăturile cele cu silă făcute! Cămătarul spune: „Dau bani cu împrumut, nu ca să iei, ci ca să dai mai mult decât ţi-am dat”. Dar Dumnezeu ne porunceşte să nu luăm înapoi nici banii pe care i-am dat: „Daţi, ne spune Dumnezeu, celor de la care nu aşteptaţi să mai luaţi”. Tu însă ceri mai mult decât ai dat şi sileşti pe cel pe care l-ai împrumutat să se socotească dator, să-ţi pună în palmă şi ce nu i-ai dat. Şi crezi că prin asta îţi măreşti averea! Nu, în loc să ţi-o măreşti îţi aprinzi focul cel nestins. Aşadar, ca să nu se întâmple una ca aceasta, să tăiem pântecele cel rău care zămisleşte dobânzile, să stârpim odraslele cele neleguite, să secăm pîntecele acesta pustiitor şi să urmărim numai câştigurile cele mari şi adevărate. – Dar care sînt acestea? – Ascultă-l pe Pavel, care spune: ”Mare câştig este evlavia unită cu îndestularea cu ceea ce ai”. Să ne îmbogăţim, dar, numai cu această bogăţie, ca să ne bucurăm şi aici pe pămînt de tihnă şi să avem parte şi de bunătăţile cele viitoare, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

 

Omilii la Matei