CRUCEA LUI CONSTANTIN

Labarum

Crucea lui Constantin sau Labarum, precum şi crucea Chersoneză, îşi au obârşia în semnul văzut de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, cel întocmai-cu-apostolii, înainte de bătălia victorioasă cu Maxentie, la anul 312 de la Naşterea Domnului. Atunci, Domnul i-a arătat pe cer strălucind Crucea, cu înscrisul "ÎNTRU ACEASTA BIRUI-VEI." Minunea a dus mai apoi la primirea de către Constantin a credinţei Creştine şi la statornicirea unui stat Creştin. Labarum-ul este steagul lui Constantin cel Mare cu chipul crucii, asemenea semnului minunat, plecând de la simbolul întâiului Imperiu Roman: pe lungime, o suliţă acoperită cu aur de-a curmezişul, alcătuind împreună cu o altă suliţă semnul crucii. În partea de sus, la vârful suliţei, stă o cunună din pietre preţioase şi aur, iar pe ea monograma Mântuitorului: slovele Greceşti XP (HR), literele de început ale numelui Hristos. De-a curmeziş, ţintuită cu suliţa, atârnă o pânză subţire albă (sau de porfiră) - veşmântul împărătesc. Potrivit unor izvoade, pe pânză era înfăţişat însuşi Constantin, iar potrivit altora - înscrisul "ÎN ACEST SEMN BIRUI-VEI" şi monograma lui Hristos. Monograma lui Hristos (hrisma), unul dintre cele mai vechi simboluri Creştine, reprezintă trăsătura distinctivă a Crucii lui Constantin. Într-o altă reprezentare, labarum-ul este înscris într-un cerc alcătuit dintr-un înscris, ce cuprinde cuvintele rugăciunii citite de Creştinii ortodocşi la rugăciunea de seară şi cântate la Paşti: "Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă dela faţa lui cei ce urăsc pre dânsul."

CRUCEA LUI CONSTANTIN

Chale/ Viniţa/ Macedonia sec. V

Imaginea înfăţişează crucea biruitoare, cea mai veche formă de simbolizare a crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, la Golgotha. Prin moartea şi învierea sa, Iisus Hristos S-a făcut mântuitor al omenirii. A preschimbat crucea dintr-un semn al înjosirii şi pătimirii într-o pecete a vredniciei şi slavei. Este un simbol a credinţei şi bisericii Creştine, legată de mântuirea Creştinilor. Crucea este pusă într-un cadru dreptunghiular. Braţele sale sânt împodobite cu bobiţe asemănătoare pietrelor preţioase. Imaginea poartă înscrisul Latinesc: CRUX CRISTI VINCE ET VINCERE PRESTA OMNIBUS SPERANTIBUS IN TE + (Crucea lui Hristos biruieşte, şi preabirui-vor toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine) Încă din vremea Împăratului Constantin, crucea a ajuns să fie un atribut al puterii împărăteşti. În anul 312, înainte de bătălia de la Pontul Milvio împotriva Împăratului Maxentie, Împăratul Constantin cel Mare a avut vedenia unei cruci. La sfatul maicii sale, Împărăteasa Elena, a biruit mulţumită crucii Creştine. Din această pricină, crucea e numită Crucea Biruitoare sau a lui Constantin. În 313, Constantin cel Mare a legalizat credinţa Creştină, prin Edictul de la Milano. La cel de-al Doilea Sinod Ecumenic, ţinut la Halkidon (Calcedon) în 381, crucea a fost declarată oficial simbol al credinţei şi bisericii Creştine.

Rugăciunea Sfintei Cruci

Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă dela faţa lui cei ce urăsc pre dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară dracii de la faţa celor ce iubesc pre Dumnezeu, şi se însemnează cu semnul Crucii, şi zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, carea goneşti dracii, cu puterea celui ce s-au răstignit pre tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi s-au pogorât la iad, şi au călcat puterea diavolului, şi au dăruit nouă pre tine, cinstită Crucea sa, spre gonirea atotpizmaşului. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară de-Dumnezeu-Născătoare şi cu toţi sfinţii, în veci. Amin.>