Tâlcuiri

Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei

Pentru toți cei care vor să trăiască „viața în Hristos” această carte a Sfântului Nicolae Velimirovici răspândește opt lumini alese. „Tâlcuirea la Facere” arată cum Dumnezeu a pus în noi posibilitatea cunoașterii „celor văzute și nevăzute” spre a ne întoarce inimile de la zidire la Ziditor. „Tâlcuirea la cele Zece Porunci” ne învață nu doar importanța ascultării lui Dumnezeu, ci și arta de a birui zece mari căpetenii. „Tâlcuirea la Tatăl nostru” ne înfățișează dumnezeiasca iubire și frumusețea mântuirii prin iertarea aproapelui. „Tâlcuirea la Fericiri” ne spune că nu există altă fericire adevărată afară de cea oferită de Dumnezeu omului. „Tâlcuirea la Zilele săptămânii” ne redeschide ochii și inima pentru a-L simți pe Hristos alături de noi în fiecare clipă. „Tâlcuirea la Lunile anului” aduce înaintea sufletului mireasma proniei lui Dumnezeu care, anotimp după anotimp, ține lumea pentru rugăciunile Bisericii lui Hristos. „Tâlcuirea la Simbolul Credinței,” a șaptea luminoasă tâlcuire, pogoară asupra omului de azi înțelepciunea harului, fără de care totul s-ar transforma în cenușă. Lângă aceste șapte lumini din afară, Sfântul Nicolae Velimirovici mai aprinde una: inima - candelă a Împărăției lui Dumnezeu - cu care vom păși dincolo de întunericul morții.

Nicolae Velimirovici s’a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley,” în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe.