Predania - Bucuresti
Simboluri şi semne
traducere/
Adrian Tănăsescu-Vlas/Ionuţ și Sladjana Gurgu
redactor/ Radu Hagiu
layout/ Atelierul de grafică
dtp/ Remus Brihac

anul apariţiei/ 2009

format/ 11,5x20 cm
copertă/ carton 280gmp
hârtie/ offset 80gmp
număr de pagini/ 92
ISBN/ 978-606-92118-2-3
preţ/ 6 lei

Simboluri şi semne

Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei

În iubirea de carte se ascund smerite trei iubiri: iubirea de Cartea vieţii veşnice, iubirea de Sfânta Evanghelie şi iubirea de cele aghiografice. O carte poate fi, aşadar, un simbol pentru o realitate întreită. Între cele două războaie mondiale, când oamenii îşi îndreptau iarăşi privirea către sfatul cărţilor, Sfântul Nicolae Velimirovici publică un eseu de „filosofie creştină,” prin care arată că minunile lumii noastre şi frumuseţea ei sânt preînchipuiri ale veşniciei. Acest compendiu de semne şi simboluri e de mare folos celor care vor să cunoască duhovniceşte lumea aceasta şi viaţa de apoi, „un îndrumător de nădejde care vă va putea sluji cu folos în propria voastră cercetare şi descifrare a minunilor lumii lui Dumnezeu” - după cum o mărturiseşte însuşi autorul.

biografie

Nicolae Velimirovici s’a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley,” în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Rus al San Francisco-ului, care a fost o vreme profesor la Seminarul Ortodox din Bitolia, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe.”

site realizat de atelierul de grafică