Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei Prin fereastra temniţei Traducere din limba sârbă de Ionuţ şi Sladjana Gurgu 2007, ediţia întâi Format 14,8x21 cm, 272 pagini 2009, ediţia a doua Format 14,8x21 cm, 260 pagini ISBN 978-973-87621-7-6 Preţ 13 RON [Coperta I] [Cuprins] [Fragment] [Coperta IV] [Recenzii] [Comandă online] [Alte cărţi din aceeaşi colecţie]

Această carte, ce poartă în ediţia sârbă titlul "Cuvinte către poporul Sârb prin fereastra temniţei," a fost scrisă în lagărul de la Dachau, lângă München, în Germania anului 1945. Cele 82 de "epistole" analizează duhovniceşte decăderea omului contemporan şi pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cărţii au fost zugrăvite de către prefaţatorul primei ediţii Sârbeşti, Episcopul Lavrentie, ca "plângerile unui nou Proroc Ieremia al Sârbilor pe ruinele evlaviei şi cinstirii tradiţionale a poporului său," laolaltă cu îndemnurile sale către copiii duhovniceşti ai Sfântului Savva de a se lecui şi a se mântui de "ciuma albă," aşa cum numea Sfântul Nicolae cultura atee contemporană.

Nicolae Velimirovici s'a născut pe 23 Decembrie 1880 în sătucul Lélici, în zona apuseană a Serbiei. A fost îndrumat de la început pe drumul duhovnicesc de mama lui, Katarina. De mic a avut o mare capacitate de a înţelege şi de a învăţa limbi străine. A vorbit în total şapte limbi străine. A cunoscut boala din copilărie. La 25 de ani merge la studii în Elveţia. La 28 de ani devine doctor în teologie a Facultăţii de Teologie a vechilor catolici din Berna. Un an mai târziu îşi ia un doctorat în filosofie la Oxford. În 1909 intră în monahism şi este hirotonit ieromonah la Mănăstirea Rakoviţa. Stă un an în Rusia. Este trimis în felurite misiuni diplomatice în lume. Publică multe cărţi admirabile. Dobândeşte încă două doctorate în theologie la Cambridge şi Glasgow. La 39 de ani, este hirotonit episcop al Jiciei şi Ohridei. Călătoreşte în S.U.A. Ţine peste 150 de cuvântări în trei luni. Este numit "al doilea Isaia" şi un "nou Gură-de-Aur." În 1927, proroceşte al Doilea Război Mondial. Adună pe lângă el tineri excepţionali precum Iustin Popovici şi Ioan Maximovici. În 1946, primeşte al cincilea titlu de doctor la Universitatea Columbia. În 1951 se mută la mănăstirea ortodoxă rusă a Sfântului Tihon din South Canaan, Pennsylvania. După cinci ani, la 17 Aprilie 1956, trece la Domnul în timp ce se ruga. Pe data de 19 Martie 2003 a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. [Mai mult...]

2006 PREDANIA